ascultaresubstantiv
as-cul-ta-re
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a asculta; faptul de a da atenție cu urechile la sunete sau la cineva care vorbește.
„Ascultarea muzicii clasice îl relaxează."
substantiv feminin
2Supunere, respectare a unui ordin, sfat sau lege; disciplină.
„Ascultarea de părinți este importantă pentru copii."
substantiv feminin
3Examinare a unui elev pentru a-i verifica cunoștințele (învechit).
„La ascultarea de dimineață, elevul a răspuns corect."
Gramatică
Se conjugă ca un substantiv feminin cu articol hotărât -a. Pluralul se formează regulat: ascultări.
Sinonime
auzireatențiesupunereobediențărespectare
Antonime
neascultaredezobediențăneatenție
Expresii și locuțiuni
a fi în ascultare — a fi atent, a asculta cu interes
a da ascultare — a lua în considerare, a urma un sfat
Etimologie
Din verbul a asculta + sufixul -re (moștenit din latină, prin intermediul slavonei sau direct din latină 'ascultare').
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' în interior, nu 's' simplu: ascultare, nu 'asultare'. Atenție la diacritice: ascultare (nu 'ascultare' fără diacritice).