aruncăturăsubstantiv
a-run-că-tu-ră
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a arunca sau rezultatul acestei acțiuni; aruncare.
„Aruncătura mingii a fost foarte precisă."
substantiv feminin
2Cantitate mică de ceva care se aruncă dintr-o dată (praf, semințe etc.).
„A dat o aruncătură de sare în supă."
substantiv feminin
3Mișcare bruscă a corpului sau a unei părți a corpului.
„O aruncătură de cap l-a făcut să vadă pe cineva în spate."
Gramatică
Se conjugă regulat, cu pluralul în -i. Este un substantiv derivat de la verbul 'a arunca'.
Sinonime
aruncareazvârlireproiectarelansare
Antonime
prindererecepționareoprire
Expresii și locuțiuni
a face o aruncătură — a arunca ceva rapid și scurt
Etimologie
Din verbul 'a arunca' + sufixul '-ătură' (sufix care formează substantive care exprimă acțiunea sau rezultatul acțiunii).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'u' după 't': aruncătură. Nu confunda cu 'aruncătoare' (instrument).