armonicadjectiv
ar-mon-ic
Definiții
adjectiv
1Care este în acord, care se potrivește sau se îmbină plăcut; care produce o impresie de echilibru și frumusețe.
„Culorile din camera ei sunt foarte armonice."
adjectiv
2Referitor la armonie, în muzică; care respectă regulile armoniei.
„Acordurile armonice ale pianului au încântat publicul."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: armonică (feminin singular), armonici (plural), armonice (feminin plural).
Expresii și locuțiuni
serie armonică — În matematică, o serie de numere în care fiecare termen este media armonică a vecinilor săi.
Etimologie
Din franceză harmonique, care provine din grecescul harmonikos.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ar' la început, nu 'armonic' cu 'e' (greșit: 'ermonic'). Atenție la diacritice: armonic, nu armonik.