armistițiusubstantiv
ar-mis-ti-țiu
Definiții
substantiv neutru
1Încetare temporară a luptelor între părțile aflate în război, convenită printr-un acord.
„Cele două țări au semnat un armistițiu pentru a permite ajutorul umanitar."
Gramatică
Formă corectă cu 'țiu' la final, nu 'țiu' cu 'ți' dublu. Se folosește de obicei la singular.
Sinonime
încetare a foculuitacere a armelorpauză de război
Antonime
războiconflictreluarea luptelor
Expresii și locuțiuni
a semna un armistițiu — a încheia un acord de încetare a luptelor
Etimologie
Din franceză armistice, care provine din latină modernă armistitium, format din arma (arme) și sistere (a opri).
Se scrie corect: Se scrie cu 'țiu' la final, nu 'țiu' cu 'ți' dublu: armistițiu, nu armistițiu (greșit). Atenție la diacritice: â, ț.