arestaresubstantiv
a-res-ta-re
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a aresta; privare de libertate a unei persoane, dispusă de autorități, conform legii.
„Poliția a procedat la arestarea suspectului în această dimineață."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a aresta'. Se folosește frecvent în contexte juridice și administrative.
Sinonime
reținereîncarcerareprinderecapturare
Antonime
eliberarepunere în libertate
Expresii și locuțiuni
mandat de arestare — Ordin emis de autoritatea competentă pentru a priva pe cineva de libertate.
Etimologie
Din verbul 'aresta', derivat din franceză 'arrêter' (a opri, a reține), cu sufixul '-re'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r', nu 'arrestare' (cu doi 'r'). Atenție la diacritice: 'arestare' nu 'arestare' fără accent.