arestsubstantiv
a-rest
Definiții
substantiv neutru
1Măsură de constrângere prin care o persoană este privată de libertate, fiind închisă într-un loc special, de obicei înainte de judecată.
„Poliția a dispus arestul suspectului pentru 24 de ore."
substantiv neutru
2Locul unde sunt ținute persoanele arestate; închisoare, pușcărie (în limbaj colocvial).
„A stat trei zile la arest pentru că nu avea acte."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'aresturi'. Se folosește frecvent în sintagme: 'arest la domiciliu', 'mandat de arest', 'arest preventiv'.
Expresii și locuțiuni
arest la domiciliu — Măsură de constrângere prin care o persoană este obligată să rămână în locuința sa, fără a o părăsi.
mandat de arest — Ordin scris emis de o autoritate judiciară pentru arestarea unei persoane.
Etimologie
Din franceză 'arrest', care provine din latină 'arrestare' (a opri, a reține).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început și cu 'e' în interior: 'arest', nu 'arrest' (cu doi 'r').