arătătorsubstantiv
a-ră-tă-tor
Definiții
substantiv neutru
1Degetul al doilea de la mână, situat între degetul mare și cel mijlociu; folosit adesea pentru a indica sau arăta ceva.
„Și-a ridicat arătătorul ca să atragă atenția."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (deget arătător), dar substantivul este forma curentă.
Expresii și locuțiuni
a pune degetul arătător pe rană — a identifica exact problema sau punctul sensibil
Etimologie
Din verbul a arăta + sufixul -ător, după modelul latin indicator.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după r și după t: arătător, nu 'aratator' sau 'arătator'.