aptitudinesubstantiv
ap-ti-tu-di-ne
Definiții
substantiv feminin
1Însușire naturală sau dobândită care face pe cineva capabil să facă ceva; capacitate, talent.
„Ea are o aptitudine deosebită pentru matematică."
substantiv feminin
2Înclinație sau predispoziție spre o anumită activitate sau domeniu.
„Copilul manifestă aptitudini artistice încă de la grădiniță."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte despre abilități multiple.
Antonime
inaptitudineincapacitatenepricepere
Expresii și locuțiuni
aptitudini profesionale — capacități necesare pentru a exercita o anumită profesie
test de aptitudini — examen sau probă care evaluează abilitățile unei persoane
Etimologie
Din franceză aptitude, latină aptitudo, -inis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'pt', nu 'bt' – aptitudine, nu abtitudine.