1Care ține de apoteoză; care are caracter de apoteoză, adică de celebrare sau glorificare exagerată a unei persoane, a unei fapte sau a unui eveniment.
„Finalul filmului a fost apoteotic, cu o scenă grandioasă de sărbătoare."
adjectiv
2Care exprimă o admirație sau o laudă extremă, aproape divină.
„Discursul său a fost primit cu ovații apoteotice din partea publicului."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
apoteotici
Articulat
apoteoticul
Adjectiv de tipul 4 (cu patru forme flexionare: apoteotic, apoteotică, apoteotici, apoteotice).