antracit - definiție, sinonime, exemple

DEX › antracit

antracitsubstantiv

an-tra-cit

Definiții

substantiv neutru

1Cărbune mineral de cea mai bună calitate, de culoare neagră, lucios, cu putere calorică mare, folosit drept combustibil.

„În iarnă, bunicii foloseau antracit pentru a încălzi soba."

substantiv neutru

2Culoare neagră-cenușie, lucioasă, asemănătoare cu aspectul acestui cărbune.

„Mașina lui are o culoare antracit elegantă."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

antracite

Articulat

antracitul

La plural, forma este 'antracite' (rar folosită). Adjectivul corespunzător este 'antracit' (invariabil) sau 'antracitos'.

cărbunehuilăcărbune de piatră

cărbune brunlignit

negru antracit — Nuanță de negru-cenușiu, lucios, specifică antracitului.

Din franceză anthracite, care provine din grecescul anthrakitis (de cărbune), derivat din anthrax (cărbune).

Se scrie corect: Se scrie 'antracit', nu 'antracid' sau 'antrasit'. Atenție la grupul 'ct'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.