antitrinitarsubstantiv
an-ti-tri-ni-tar
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care respinge sau se opune doctrinei creștine a Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh).
„Antitrinitarii au fost considerați eretici în Evul Mediu."
adjectiv
2Care se referă la cei care neagă dogma Treimii sau la ideile lor.
„Mișcarea antitrinitară a apărut în secolul al XVI-lea."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: antitrinitară (feminin), antitrinitari (plural).
Sinonime
anti-trinitarianneortodox
Etimologie
Din franceză antitrinitaire, compus din anti- (împotrivă) + trinitar (referitor la Treime).
Se scrie corect: Se scrie cu 'anti-' prefix și 'trinitar', fără cratimă. Atenție la dubla 'i' în 'trinitar'.