antibioticsubstantiv
an-ti-bi-o-tic
Definiții
substantiv neutru
1Substanță medicamentoasă care distruge bacteriile sau împiedică înmulțirea lor, folosită pentru tratarea infecțiilor.
„Medicul i-a prescris un antibiotic pentru infecția de gât."
adjectiv
2Care are proprietatea de a distruge bacteriile sau de a opri dezvoltarea lor.
„Unele plante au efect antibiotic natural."
Gramatică
La plural: antibiotice. Articulat: antibioticul (singular), antibioticele (plural).
Sinonime
medicament antibacterianantibacterian
Expresii și locuțiuni
a lua antibiotice — a urma un tratament cu antibiotice, de obicei prescris de medic
Etimologie
Din franceză antibiotique, după grecescul anti- (împotrivă) + bios (viață).
Se scrie corect: Se scrie antibiotic, cu 'ti' după 'bio', nu 'antibyotic' sau 'antibiotik'.