antecedentsubstantiv
an-te-ce-dent
Definiții
substantiv neutru
1Fapt, întâmplare sau situație care a existat sau s-a petrecut înaintea alteia și care poate explica sau influența ceva ulterior.
„Antecedentele familiei sale au fost cercetate de poliție."
substantiv neutru
2În gramatică, cuvânt sau grup de cuvinte la care se referă un pronume relativ sau personal.
„În propoziția „Cartea pe care am citit-o este interesantă”, „cartea” este antecedentul pronumelui „care”."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte juridice sau medicale (antecedente penale, antecedente medicale).
Antonime
consecințăurmare
Expresii și locuțiuni
antecedente penale — Istoricul infracțiunilor comise de o persoană.
antecedente medicale — Istoricul bolilor și tratamentelor unei persoane.
Etimologie
Din franceză antécédent, latină antecedens, -entis, de la antecedere (a merge înainte).
Se scrie corect: Se scrie cu „ce” în mijloc, nu „se” – antecedent, nu „antesecedent”. Atenție la accent: antecédent.