1Persoană care face parte dintr-o mișcare religioasă creștină apărută în secolul al XVI-lea, care susține botezul adulților și separarea Bisericii de stat.
„Anabaptiștii au fost persecutați în Evul Mediu pentru convingerile lor."
adjectiv
2Care se referă la anabaptism sau la adepții acestei mișcări.
„Comunitatea anabaptistă din satul vecin este foarte unită."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
anabaptiști
Articulat
anabaptistul
Adjectivul se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.
Sinonime
rebotezător
Etimologie
Din franceză anabaptiste, care provine din greaca modernă anabaptistēs, format din ana- (din nou) și baptistēs (botezător).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'n', nu 'anabaptist' cu 'e' – atenție la grupul 'an'.