amorțealăsubstantiv
a-mor-țea-lă
Definiții
substantiv feminin
1Stare de insensibilitate sau de furnicături într-o parte a corpului, cauzată de presiune, frig sau circulație deficitară.
„După ce am stat cu piciorul încrucișat, am simțit o amorțeală în picior."
substantiv feminin
2Stare de moleșeală, de lipsă de energie sau de reacție întârziată.
„Amorțeala de dimineață m-a făcut să întârzii la școală."
Gramatică
Substantiv feminin, format de la verbul 'a amorți' cu sufixul '-eală'. Pluralul este 'amorțeli'.
Sinonime
înțepenirefurnicăturămoleșealătoropeală
Expresii și locuțiuni
a-i trece amorțeala — a-și reveni, a redeveni activ sau sensibil
Etimologie
Din verbul 'a amorți' + sufixul '-eală', de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'r', nu 'amorțeală' cu 'ț' greșit? De fapt, corect este 'amorțeală' cu 'ț' (de la 'a amorți'). Atenție la forma articulată: 'amorțeala' (nu 'amorțeala' cu 'ă' dublu).