altițăsubstantiv
al-ti-ță
Definiții
substantiv feminin
1Parte a cămășii tradiționale românești, brodată, care acoperă umărul și partea de sus a mânecii.
„Femeile din sat poartă ii cu altițe frumos brodate."
substantiv feminin
2Bucată de material sau broderie care împodobește umărul unui veșmânt.
„Altita cămășii era cusută cu fir de mătase."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în contextul portului popular.
Expresii și locuțiuni
a avea altițe — a purta o ie cu altițe, simbol al portului tradițional
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'altiță' cu sensul de 'umăr'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final, nu 'altița' (forma articulată) când este nearticulat. Atenție la diacritice: altiță, nu altita.