altarsubstantiv
al-tar
Definiții
substantiv neutru
1Masă sau construcție specială într-o biserică, pe care se oficiază slujba religioasă și unde se fac ofrandele.
„Preotul a pus cărțile sfinte pe altar în timpul liturghiei."
substantiv neutru
2Loc sacru sau simbol al sacrificiului, adesea folosit în vorbirea figurată.
„Și-a dedicat viața altarului patriei."
Gramatică
Se declină regulat: altar, altarul, altare, altarele. Pluralul este altare.
Sinonime
masă de sacrificiujertfelnic
Expresii și locuțiuni
a aduce jertfă pe altar — a sacrifica ceva important pentru o cauză nobilă
Etimologie
Din latină 'altare' (loc de sacrificiu), prin intermediul slavonei sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început și cu 'l' simplu: altar, nu 'altar' cu 'll' sau 'altarr'.