aliterațiesubstantiv
a-li-te-ra-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete la începutul mai multor cuvinte dintr-o frază sau vers, pentru a crea un efect sonor.
„„Vântul vâscolește valurile” – repetarea sunetului „v” este o aliterație."
substantiv feminin
2Figură de stil care folosește repetarea consoanelor pentru a sugera o atmosferă sau a sublinia o idee.
„În poezia „Plumb” de George Bacovia, aliterația din „plumb” și „plânge” intensifică senzația de apăsare."
Gramatică
Se folosește frecvent în literatură, mai ales în poezie. Nu are forme neregulate.
Sinonime
repetiție sonorăasonanță (pentru vocale)
Expresii și locuțiuni
aliterație consonantică — Repetarea unei consoane la începutul cuvintelor.
aliterație vocalică — Repetarea unei vocale la începutul cuvintelor (de fapt, asonanță).
Etimologie
Din franceză allitération, care provine din latină alliteratio, format din ad- (spre) + littera (literă).
Se scrie corect: Se scrie cu „ți” după „a”, nu „ție” cu „ți” greșit: aliterație, nu aliterațe. Atenție la diacritice: „aliterație” cu „ă” și „ț”.