alexandrinsubstantiv
a-le-xan-drin
Definiții
substantiv neutru
1Vers de doisprezece silabe, cu o pauză (cezură) după a șasea silabă, folosit în special în poezia epică și dramatică.
„În poezia românească, alexandrinul este folosit de Mihai Eminescu în „Scrisoarea III”."
adjectiv
2Care se referă la acest tip de vers sau la poezia scrisă în astfel de versuri.
„Structura alexandrină a poemului îi conferă un ritm solemn."
Gramatică
La plural, forma articulată este „alexandrinele”. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: alexandrină, alexandrini, alexandrine.
Sinonime
vers de doisprezece silabe
Expresii și locuțiuni
alexandrin clasic — Vers de 12 silabe cu cezură fixă după a 6-a silabă, specific poeziei franceze și românești.
Etimologie
Din franceză alexandrin, provenit din numele poemului medieval „Roman d'Alexandre”, scris în acest tip de vers.
Se scrie corect: Se scrie cu „x”, nu cu „cs” sau „gz”: alexandrin, nu alecsandrin.