albitorsubstantiv
al-bi-tor
Definiții
substantiv neutru
1Substanță chimică folosită pentru a albi țesături, hârtie sau alte materiale.
„Mama a folosit albitor pentru a scoate petele de pe rufele albe."
substantiv masculin
2Persoană care albește (pereți, mobilă etc.) sau care lucrează la albirea unor materiale.
„Albitorul a văruit casa înainte de sărbători."
Gramatică
Gen
neutru (pentru substanță) / masculin (pentru persoană)
Plural
albitoare (pentru substanță) / albitori (pentru persoană)
Articulat
albitorul (substanță) / albitorul (persoană)
La plural, pentru substanță se folosește 'albitoare', iar pentru persoană 'albitori'.
Expresii și locuțiuni
albitor optic — Substanță care face ca materialele să pară mai albe prin reflexia luminii.
Etimologie
Din verbul 'albi' + sufixul '-tor'.
Se scrie corect: Se scrie 'albitor', cu 'b', nu 'albitor' cu 'p'.