afinsubstantiv
a-fin
Definiții
substantiv masculin
1Arbust mic din familia ericaceelor, cu fructe comestibile de culoare albastru-negricioasă, numite afine.
„În pădure am cules afine de pe tufele de afin."
substantiv masculin
2Fructul acestui arbust, afină.
„Afinul este bogat în vitamine și antioxidanți."
Gramatică
La plural, articulat: afinii. Fructul se numește afină (feminin), plural afine.
Sinonime
afină (fructul)tufă de afine
Expresii și locuțiuni
a fi ca afinele — a fi mulți, a fi împrăștiați (adesea despre lucruri mici)
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'avin' sau din latină 'vaccinium' (numele botanic), dar forma românească provine din slavă.
Se scrie corect: Se scrie 'afin', nu 'afin' cu 'â' sau 'afin' cu un singur 'f'. Atenție la diacritice: 'afin' are 'a' și 'i' fără diacritice.