aersubstantiv
a-er
Definiții
substantiv neutru
1Amestec de gaze care înconjoară Pământul, format în principal din azot și oxigen, necesar respirației organismelor vii.
„Respirăm aer curat la munte."
substantiv neutru
2Aspect, înfățișare sau atitudine a unei persoane, mod de a se purta.
„Are un aer de superioritate."
substantiv neutru
3Melodie sau cântec, în special o arie muzicală.
„A cântat un aer popular vechi."
Gramatică
La plural, forma 'aeruri' este rar folosită, mai ales în sensul de 'melodii' sau 'aspecte'.
Sinonime
văzduhatmosferăvântsufluaparență
Expresii și locuțiuni
a-și face aer — a se da în spectacol, a se comporta afectat
în aer liber — afară, în natură, nu într-o clădire
a prinde aer — a respira, a se odihni
Etimologie
Din latină 'aer', la rândul său din greaca veche 'ἀήρ' (aēr), însemnând 'aer' sau 'ceață'.
Se scrie corect: Se scrie 'aer', nu 'aier' sau 'aeru'. Atenție la diftongul 'ae' – se pronunță 'a-er'.