adjectivsubstantiv
ad-jec-tiv
Definiții
substantiv neutru
1Parte de vorbire care arată însușirea unui substantiv sau a unui pronume, acordându-se cu acesta în gen, număr și caz.
„În propoziția „Floarea este frumoasă”, cuvântul „frumoasă” este un adjectiv."
substantiv neutru
2Cuvânt care determină un substantiv sau un pronume, exprimând o caracteristică (calitate, însușire, trăsătură).
„Adjectivele pot fi variabile sau invariabile, precum „mare” sau „gri”."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Poate avea grade de comparație: pozitiv, comparativ, superlativ.
Sinonime
însușiredeterminantepitet
Expresii și locuțiuni
adjectiv propriu-zis — Adjectiv care exprimă o însușire directă, fără a fi derivat dintr-un verb sau substantiv.
adjectiv pronominal — Adjectiv care provine dintr-un pronume, precum „acest”, „fiecare”.
Etimologie
Din franceză adjectif, latină adjectivum (care se adaugă).
Se scrie corect: Se scrie cu „dj” în interior, nu „adjectiv” cu „g” (greșit: „adjectiv” este corect, dar atenție la forma de plural „adjective” – se scrie cu „c” înainte de „t”).