Definiții
adjectiv
1Care corespunde realității, care este conform cu adevărul; nu este fals sau inventat.
„Povestea spusă de el este adevărată."
adjectiv
2Care este real, existent cu adevărat, nu doar aparent sau imaginar.
„Adevăratul prieten te ajută la nevoie."
adjectiv
3Care este autentic, original, nu imitat sau fals.
„Acesta este un diamant adevărat."
adjectiv
4Folosit pentru a sublinia o afirmație, cu sensul de 'într-adevăr'.
„Este adevărat că am întârziat, dar am avut un motiv."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: adevărat (masc. sg.), adevărată (fem. sg.), adevărați (masc. pl.), adevărate (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a spune adevărul — a vorbi conform realității, a nu minți
adevăratul adevăr — adevărul complet, fără ascunzișuri
a fi adevărat ca lumina — a fi evident adevărat, clar
Etimologie
Din latină *adveratus* sau *ad veritatem*, prin intermediul slavonului sau direct din latină, cu sensul de 'conform cu adevărul'.