adăpaverb
a-dă-pa
Definiții
verb tranzitiv
1A da apă de băut unui animal (sau, rar, unei persoane).
„Ciobanul adapă oile la izvor."
verb reflexiv
2A bea apă (despre animale).
„Caii se adapă din râu."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: eu adap, tu adapi, el adapă. La perfect compus: am adăpat. Participiul: adăpat.
Expresii și locuțiuni
a adăpa pământul — a uda pământul, a-l stropi cu apă
Etimologie
Din latină *adaquare, prin intermediul slavonei sau direct din latină; cf. italiană adacquare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'd': adăpa, nu 'adapa'. Atenție la forma de persoana a III-a: el adapă (cu 'ă' final).