acompaniatorsubstantiv
a-com-pa-ni-a-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cântă la un instrument muzical pentru a susține sau însoți un solist sau un grup de interpreți.
„Pianistul a fost un acompaniator excelent pentru soprană."
substantiv masculin
2Persoană care însoțește pe cineva într-o călătorie sau la un eveniment, oferindu-i sprijin sau companie.
„Ea a venit la bal cu un acompaniator elegant."
Gramatică
Forma feminină: acompaniatoare. Verbul corespunzător: a acompania (conjugare la persoana a III-a: acompaniază).
Expresii și locuțiuni
a fi acompaniator — a susține pe cineva într-o activitate, a-i oferi sprijin
Etimologie
Din franceză accompagnateur, italiană accompagnatore, prin intermediul verbului a acompania.
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'c' și cu 'o' la final: acompaniator, nu 'acompaniator' cu 'e' sau 'acompaniator' cu 'i' dublu.