acățăraverb
a-că-ță-ra
Definiții
verb reflexiv
1a se urca cu ajutorul mâinilor și picioarelor, prinzându-se de ceva (un copac, o stâncă etc.)
„Pisica s-a acățat pe gard."
verb tranzitiv
2a fixa sau a agăța ceva într-un loc înalt
„A acățat tabloul pe perete."
Gramatică
Verb de conjugarea I, reflexiv și tranzitiv. La indicativ prezent: mă acăț, te acăți, se acăță; la perfect compus: m-am acățat. Participiul: acățat.
Sinonime
a se urcaa se cățăraa se agățaa se cocoța
Expresii și locuțiuni
a se acăța de cineva — a se lipi de cineva insistent, a nu-l lăsa în pace
Etimologie
Din slavă (a se) kotiti sau din bulgară, cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după c: acățăra, nu 'acatara' sau 'acățara' (fără ă după ț).