absolvitverb
ab-sol-vit
Definiții
verb, participiu
1Formă de participiu a verbului a absolvi, folosită pentru a forma timpurile compuse (ex: am absolvit) sau ca adjectiv, însemnând că cineva a terminat o școală, un curs sau o etapă.
„Ea a absolvit liceul anul trecut."
adjectiv
2Care a terminat o instituție de învățământ sau o formă de pregătire; care a promovat un examen final.
„Absolvit al facultății de drept, el s-a angajat la un cabinet de avocatură."
Gramatică
Participiu trecut al verbului a absolvi (conjugarea a IV-a). Se folosește cu auxiliarele 'am', 'ai', 'a', 'am', 'ați', 'au' pentru perfectul compus. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: absolvit/absolvită/absolviți/absolvite.
Expresii și locuțiuni
a fi absolvit de — a fi scutit de o obligație sau de o vină (sens juridic sau moral)
Etimologie
Din latină 'absolvere' (a desface, a elibera, a termina), prin intermediul francezului 'absoudre' sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' și 's': 'absolvit', nu 'absolvit' cu 'z' sau 'absolvvit'. Atenție la dubla consoană: nu 'absolvvit'.