abcessubstantiv
ab-ces
Definiții
substantiv neutru
1Acumulare de puroi într-o cavitate formată în țesuturi, cauzată de o infecție; colecție purulentă.
„Medicul i-a spus că are un abces la dinte și trebuie să-l trateze urgent."
Gramatică
Se declină ca un substantiv neutru cu pluralul în -e. Articolul nehotărât: un abces.
Sinonime
puroicolectie purulentăfuruncul
Expresii și locuțiuni
a-i ieși un abces la suprafață — a se manifesta o problemă ascunsă, a deveni vizibilă o situație tensionată
Etimologie
Din franceză abcès, latină abscessus (de la abscedere – a se depărta, a se scurge).
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' și 'c', nu 'abțes' sau 'abces' cu 'ț'.